unde s-a pierdut creativitatea…?

De mic copil am avut parte de stimuli care sa ma ajute sa imi dezvolt creativitatea.
Cand eram bebe, mama imi canta mult ( ca tineam eu concertul meu specific, in fiecare zi… era partea a doua 😉 ), dansa cu mine in brate si apoi ma lasa si pe mine sa ma misc ( cu ajutor) asa cum stiam si puteam, imi radea si-mi zambea mult( cred ca de-aia sunt eu atat de vesela, vioaie, plina de viata, zambitoare, sociabila 😉 )…
Dupa ce am mai crescut, ma punea sa desenez mult, imi dadea jucarii pe care sa le imbrac si hainute pe care sa le combin si sa le fac, o gramada de cubulete sa construiesc din ele ( ce reuseam ), ma chema cu ea la bucatarie si atunci nu prea vroiam…

In primara si in gimnaziu faceam mult desen, sport ( imi placeau foarte mult matematica, limbile straine, desenul, sportul, istoria, geografia, sa fac experimente la chimie, sa descopar ceva nou la fizica, sa citesc si eram foarte buna la ele, dar nu imi placea romana)… si asa am ajuns in liceu…
In liceu ( am terminat Liceul Pedagogic ) mi-am dezvoltat aptitudinile creative foarte mult – am pictat icoane pe sticla la cercul de pictura; am fost la cor; am facut multa muzica, desen pt gradinita si clasele primare, o gramada de planse pt predarea lectiilor la gradinita si la clasele primare; am scris poezii; am inceput sa scriu o nuvela fantastica, am facut multe compuneri; am facut gimnastica, balet…

Am ajuns sa-mi incep facultatea, sa lucrez … si am neglijat partea asta mai artistica legata de desen, muzica, dar am umplut golul cu altceva: imi place sa inovez la partea de decoratiuni interioare ( cand am dispozitia necesara), imi place sa inventez retete noi, sa combin diverse ingrediente ( imi place sa gatesc si sa cant atunci cand o fac ), cant mult cand sunt fericita, cand sufar, desenez natura statica cand ma plictisesc ( imi place sa fac mai ales umbre … as vrea sa ma reapuc de pictat, mi-am luat toate mijloacele numai nu ma apuc ; vesnic n-am timp… ), cand am chef mai fac balet si gimnastica ( nu ar strica sa fac mai multa gimnastica, chiar daca miscare fac in fiecare zi si sunt in forma), am descoperit ca imi place sa ma joc volei si baschet in apa ……….

Am avut oportunitatea de a ma dezvolta pe toate planurile, ceea ce m-a ajutat foarte mult in viata…

Eu si un grup de prieteni drag mie am avut o discutie serioasa despre lipsa creativitatii din ultima vreme si am incercat sa gasim motivele pentru care se intampla asta; dupa mica noastra „share-uire” am ajuns la urmatoarele concluzii:

Obstacole in calea creativitatii apar din diverse motive: incepand cu educatia de acasa, din scoala, continuand cu dezvoltarea continua ca si adult, prioritatile se schimba si nu mai acordam aceiasi importanta cuvenita partii creative.
Din pacate, nici in scoala nu se mai fac cum ar trebui ( macar minimul ), decat in scolile axate pe arta, meserii…

Ne gandim ca daca au trecut anii, nu mai stim sa facem ce am stiut si ne este frica sa mai incercam; nu mai suntem motivati sa ne intoarcem la copilul din noi si preferam sa ne aruncam, sa ne inchidem in sarcinile vietii de zi cu zi, job-ul nostru…

Uneori, chiar daca in jobul nostru incercam sa aducem ceva nou, ceilalti ne judeca negativ, ne resping ideile ( chiar daca acestea ar fi foarte bune), doar fiindca nu fac parte din proceduri, regulamente, iar noi nu mai avem curajul sa mai incercam dupa mai multe astfel de tentative.

Unii dintre noi prefera sa vada doar partea logica si refuza cu desavarsire intuitia, creatia, considerandu-le neproductive, inutile, nefolositoare( pierdere de vreme ).

Suntem prea agitati, tensionati, stresati pentru a crea; nu suntem incurajati sa o facem, iar asta ne facem sa nu mai avem incredere in potentialul nostru creator…

Anunțuri

1 comentariu »

  1. mihaiko Said:

    Creativitatea este inamicul oricărei forme de organizare, planificare, al ideii sistem, în general. Când suntem mici, încă nu facem parte din diferite sisteme. Cum creştem puţin, suntem integraţi şi de aici se combate creativitatea. Noi am mai trecut prin aşa ceva înainte de 1989, dar acum chestia asta e mai bine „gândită” decât atunci. Sper să nu urmeze, în procesul de globalizare (m-am uitat prea mult la Zeitgeist), odată sau imediat după îngrădirea spiritului creativ, libertatea de opinie, libertatea religioasă etc. Orwell a cam avut dreptate cu 1984.


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: